Din ce am vazut eu in jurul meu tot mai multi sufera de o problema… un fel de complex de inferioritate, dar nu in simpla definite stintifica, aceasta problema adolescentina se manifesta in 2 feluri dar le voi exemplifica dupa o definire, simplista a acestei probleme.
Complexul de inferioritate este o manifestare a personalitatii umane care poate afecta negativ atat pe cel care sufera de acest complex, cat si pe cei din jur. Acesta apare in urma unor probleme, deficituri, inabilitati si cauzeaza un fel de ego-manie sau o auto-excludere sociala…
Sunt mai mult decat convins ca in fiecare dintre noi exista acest complex in diferite proportii, cunosc multe persoane ce sufera de acest complex, acesti in schimb se axeaza pe 2 feluri de reactie in urma sa… Ambele cazuri au impresii foarte proaste despre sine, se subapreciaza, subestimeaza, se auto-catalogheaza drept inadaptati si “isi plang de mila”.
Reactiile la aceasta problema se axeaza pe ideea auto-excluderii sau obeseiei de sine insasi.
Sa luam primul caz, auto-excluderea, acest gen de reactie este cel mai nociv pentru el insusi deoarece acestia incep sa se creada cei mai prosti, ce mai urati, poate cei mai slab pregatiti… in cazul competentelor scolare sau la locul de munca. Acesti oameni ajung sa se resemneze cu acest gand, sa ajunga la depresii, la excese de alcool sau tutun, poate chiar la consum de droguri. Solutia acestei probleme ar fi incercarea
Cel de-al doilea caz este putin mai nociv pentru cei ce il inconjoara pe cel afectat, dar mai usoara asupra lui. In mod normal motivele sunt aceleasi dar acestia isi creaza mania de a dovedii ca ei sunt cei mai buni, cei mai competenti, etc… acestia sunt genul care nu pot inceta sa vorbeasca despre ei, genul care isi expune orice realizare cat mai sus doar pentru a vedea lumea ce a reusit. Actiunile lui sunt de obicei dominate de logoree, mitomanie, laudarosenie, simte nevoia de a vorbi tot timpul in termeni laudativi despre el si despre succesele lui. Se considera atotcunoscator, vorbeste mult, cu aer de superioritate, considera ca parerea lui nu poate fi contestata, dorind sa aiba mereu ultimul cuvant. Nu are rabdare sa asculte si parerea celorlalti care participa la discutie. Desi sunt obositori, unii ii asculta de nevoie, din slugarnicie sau din politete dar cu un zambet ironic in coltul gurii.
Aceste probleme sunt in general rezolvabile, dar este nevoie de cineva care s ail sustina pe cel afectat, dar tarie de character si voiinta si nu in ultimul rand de un ambient si anturaj placut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu