Nu doar femeile viseaza la diamante!

Aceasta poveste este o poveste clasica, o simpla bucata de sticla, ce traieste experienta vietii sale. Înnainte de a fi această lume şi acest fel de a gândii exista o lume in care o bucata simpla de sticlă hoinarea tristă prin vastul spatiu în care traia.
Ajuns in una dintre zile la poarta unei noi lumi lua o decizie, sa intre pentru a vedea ce se intampla, acolo in aglomeratie erau multe bucati de sticla dar si ceva nou, ceva de care aceasta bucata de sticla doar auzise, era un DIAMANT.
Era cel mai frumos lucru vazut pe lume, stralucea si facea tot mediul inconjurator sa vibreze la orice suras sau doar prin prezenta sa, dar totusi parea si acesta trist. Bucata de sticla vazand asta a vrut sa ajute si sa incerce sa inveseleasca diamantul. A reusit acea zi a fost minunata pentru amandoi, lucru ce a dus la o relatie de prietenie si apoi de dragoste intre cei doi. Relatia lor amoroasa a fost una foarte frumoasa, a durat mult si cu toate ca a avut suisuri si coborasuri cei doi erau fericiti. Bucata de sticla nu mai era doar sticla, simtea ca se transforma in altceva, credea ca devine si ea un diamant, lucru ce ar fi facut lucrurile sa intre pe fagasul perfectiunii.
Insa timpul avea altceva de spus, a spus nu… si totul sa terminat. Bucata de sticla a ajuns sa creada ca e mai rau ca niciodata, se uita in jur insa nimeni si nimic din jurul sau nu avea stralucirea acelui diamant. Nimic nu mai era la fel, lucrurile pareau fara rost, fiecare fila din calendar se rupea doar pentru a face loc urmatoarei, minutele treceau din ce in ce mai greu si bucata de sticla devenea din ce in ce mai trista. Atunci sticla si-a spus: ”trebuie sa imi revin”, si plecat sa poarte aceasta lupta cu ea insasi.
Povestea insa aici se schimba, caci in scurt timp sticla si-a dat seama ca nu poate fi la fel fara diamante si a pornit in cautarea diamantului, l-a regasit insa lucrurile pareau aproape imposibil de reparat. Diamantul nu mai credea in cuvintele bietei bucati de sticla care incerca tot ce ii statea in putinta. Intreaga lume devenea din ce in ce mai intunecata, lumea nu mai avea cu sa devina din nou vie si plina de culoare fara diamant. Lumea sa era mai neagra si mai trista ca niciodata, totul parea sa mearga din ce in ce mai prost. In mintea bietei bucati de sticla era doar o intrebare: “De ce am lasat lucrurile sa duca la asta?”… A incercat sa se amageasca…. “asa suntem noi bucatile de sticla, e in firea noastra sa facem asa ceva” dar in scurt timp si-a dat seama ca nu mai era doar sticla, incepuse sa devinsa si ea un diamante, si ca lumea sa nu mai are cum sa fie la fel fara perechea sa, celalalt diamant.
Lupta sa de a regasii si recastiga diamantul mult dorit a continuat si inca continua, deoarece lumea sa nu e inca pierduta si mai exista inca posibilitatea de a stralucii, mai ales vazuta acum de doua diamante ce se iubesc si fac tot ce e in jurul lor sa straluceasca.

Facultatea = Alta lume?

Ce parere v-au lasat primele zile de facultate? Asta normal in cazul in care ati ajuns la aceasta etapa din viata voastra. Eu unul dupa ce tocmai am trecut de primele cursuri si primul contact cu noii colegi si intr-un fel noua lume in care voi traii urmatorii 3 sau 5 ani( asta in cazul in care voi face masterul la zi) ce sa zic, mi-a lasat o parere doar multumitoare, oamenii nu sunt exact cum ma asteptam, dar totusi totul pare in regula. Poate va intrebati de ce? Buna intrebare, de ce imi place viata de student? Deoarece aici poti fi cine ai vrut sa fi, cum ar zice americanii "a fresh start" o iei de la zero, alegi tu cum vrei sa fi vazut, poate toata viata ai cautat gasca tocilarilor, dar nu ai reusit sa te integrezi, sau poate ai vrut sa fi si tu in gasca ce mai jmechera,acea gasca care contine cei mai jmecheri oameni. Aici poti fi cine ai visat sau mai bn, CINE ESTI TU INSUTI. Aici nu mai iti dicteaza nimeni cine sa fi, nici parinti, nici profesori, nici anturajul, absolut nimeni, aici tu esti doar TU si inveti sa te maturizeri intradevar.Facultatea te face alt om se zice.... faculteatea te schimba in rau se mai zice, parerea mea e ca majoritatea sunt lucruri spuse fara rost, facultatea te face cine trebuie sa fi la acel moment, chit ca drumul pe care il alegi poate fi rau, viata are un fel de a avea grija de toti, tot raul spre bine si tot binele spre si mai bine. Lucrurile au un fel al lor de a face o situatie sa para roz... sau neagra, dar totul e legat de drumul pe care il vei alege in viata, orice rau duce la un bine sau la o intelgere mai profunda a "lacului" numit viata prin care multi trec fara a se uita in stanga sau dreapta. Ganditiva oricum innainte de a face ceva: ASTA VREAU SA FIU EU? Daca da, mult noroc innainte. De acum toti suntem adulti chit ca vrem chit ca nu si trebuie sa ne purtam ca atare. Facultatea ne face oameni si la felul de a gandii, cu toate ca multi se cred maturi deja ca dezvolati fizic sunt pe masura, normal existand exceptiile de rigoare.
In concluzie, cred ca ar trebuii cu totii sa lasam deoparte tot ce ne-a impus mediul inconjurator si sa devenim, in sfarsit, noi insine.

Oare de ce unii oameni isi lasa viata sa treaca pe langa ei?

De ce oare multi oameni (inclusiv eu) nu tin cont de lucrurile mici? De ce nu vezi oameni intr-adevar fericiti? Eu unu stiu ca incerc sa ma bucur de tot ce exista in jurul meu, de lucrurile mici, de exemplu intr-o zi obijnuita ma bucur de primele raze de soare care ma incalzesc si imi anunta o noua zi, dar ma bucura si o ploaie, poate fi ea si furtuna, deoarece stau pe balcon sau la geam si pur si simplu privesc... e linistitor. Tot ce te inconjoara se invaluie de o liniste deplina... Chiar daca iti incurca toate planurile pentru ziua aceea deschide totusi o posibiltate pentru ceva ce n-ai mai facut de mult, de exemplu sa chemi niste prieteni la tine la o cafea sau pur si simpu la o "barfa". Vremea nu poate fi considerata rea...decat daca nu ai o imaginatie destul de buna Ati incercat vreodata sa va plimbati ( mentinez ca de placere) printr-o ploaie calda de vara? Parerea mea e ca nu te uda doar... ci te si spala...dar nu in sensul propriu... ci te spala de ganduri rele...de orice urma de nervi, suparare, oboseala... De asemenea chiar si o plimbare cu masina sa auzi fiecare picatura cum isi termina lunga calatorie pe plafonul sau geamul masinii tale... e foarte linistitor, sa te vezi in siguranta cand ai impresia ca in jurul tau natura si-a propus sa arate ca e nemultumita. Revenind la ideea inaitiala, multi oamneni nu vad modul prin care ar putea fi mai fericiti... cateva vorbe calduroase sau sa ajuti pe cineva iti dau o stare care valorificata este foarte importanta... Te tine in picioare o intreaga zi, care totusi poate nu decurge exact cu vrei... Consider ca orice moment trebuie pretuit deoarece nu se repeta, situatiile pot fi similare, dar fiecare moment e unic... Fiecare experienta are o valoare pozitiva, inclusiv cele rele, deoarece acestea creaza tarie de caracter, creaza un fel de a gandii ce te poate ajuta in multe situatii si de totusi sunt multe de invatat de la viata, trebuie sa valorifici tot ceea ce traiesti si chiar si ce traiesc altii. Eu unu, si persoanele apropiate mie incercam sa savuram viata pentru orice ar fi ea... o Senzatie, o frica de viitor, o fericire, o clipa grea... Si din fercire reusim. NU ar trebui sa fi izolat, o viata sociala bogata, duce la o experienta bogata, o maturizare facuta la timpul ei, pregatirea ta pentru viata. Viata trebuie redusa la modul cat mai simplu si traita ca atare....

Schimbari radicale!!!

Sezonul rece tocmai s-a incheiat cu devarat si la noi, Sinaia fiind un oras mai “racoros” de felul sau. Insa cu toate ca inca se schiaza in Valea Dorului, si conditiile sunt destul de bune, se vede ca a venit caldura in orasul propriu-zis. Calura duce automat la o schimbare de garderoba, detinatorii de motociclete si decapotabile apar subit si roiesc peste tot cu clasicul zumzet al motorului unui vechicul sport… si automat un zambet imens pe fata…Toate aceste schimbari te afecteaza si pe tine chiar daca nu te incadrezi in catergoriile de mai sus, fiindca vazand atatia oameni diferiti ca stil si menatlitate, ajungi sa ai o parere despre acel gen, ajungi fie sa ii simpatizezi si sa vrei sa fi ca ei… fie sa ai un mic sentiment de repulsie… putini sunt cei ce raman la fel primavera…. Ceea ce se intampla este asa zisa “astenie de primavar”. Si asa incepi sa te schimbi… Aspectul vestimentar automat se schimba ca nu prea sunt oameni care ar accepta haine groase in orice sezon… Venirea caldurii si inceputul verii dau tuturor o doza de nebunie… fie ca vrei doar sa stai intr-un loc la soare…cand toata lumea isi vede de drumul lor… fie ca incepi sa iti faci planurile unei veri de vis si nu esti multumit de acestea… Aceasta nebunie se manifesteaza in multe feluri… In cazult celor de clasa a 12-a venirea caldurii da sentimente contradictorii… Tu ca tanar vrei sa te distrezi… a venit caldura… vreme de stat la terase… de gratare…, dar trebuie in acelasi timp sa te pregatesti si bacul… si devi stresat… ca nu sunt lucrurile cum vrei tu…. Oricum ca idée in sine toti am asteptat vara… si acum ca a venit trebuie sa “profitam” de bucuria si linistea care ne-o aduc….

Fericirea, Cum sa fi fericit...

Fericirea...Ce este ea? in primul rand ceva ce multi probabil nu stiu... Fericirea nu este o stare de spirit... ci doar un ideal la care luptam sa ajungem. Voi cand credeti ca sunteti fericiti? Unii ar zice ca sunt fericiti cand sunt sanatosi, sau cand au o situatie financiara buna... sau poate chiar cand au o persoana iubita alaturi...
Pentru mine fericirea e din lucruri mici... dintr-o vorba frumoasa, dintr-o experienta placuta... Sunt fericit cand aduc pe fata cuiva un zambet...
Constitutia unei tari iti da dreptul la fericire, dar exista declaratia lui Ben Franklin spune ca: "Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur." totusi e asa usor sa gasim fericirea? Cum putem fi fericiti cand apar atatea probleme.... devenim fericti adunand picatri, clipe de fericire... toate momentele bune... care ne fac intr-un fel fericiti... fericirea suprema nu exista.... dar putem crede in ea...Un ideal in plus chiar ne ajuta, ne face mult mai zambitori, ne da impulsul sa mergem mai departe, sa luptam pentu noi, pentru bine... si in final vom primii fericire. Pentru fericire trebuie sa lupti, sa nu te lasi batut, sa-ti traiesti viata, sa incerci sa nu traiesti cu regrete, sa incerci sa fi vesel, si sa ii ajuti pe cei din jurul tau sa fie fericiti, aceia prin ferirea lor te vor face si pe tine sa ai un zambet pe fata, sa fi fericit. Un lucru bun pentru noi, oamenii, toti cei ce cautam fericirea sub diferite forme este ca si doar o amintire sau o poza pot aduce o doza buna de fericire, eu unul mi-am facut un hobyy din am-mi colectiona vechiile poze sau clipuri, si in zilele in care am impresia ca soarele nu straluceste pe strada mea ma uit in arhive... si zambesc...Eu unu ma bucur de lucrurile mici, si incet incet incerc sa imi aduc in viata FERICIREA. Eu voi continua sa ma bucur de orice vorba, clipa orice m-ar putea face mai fericit... Voi?

De ce exista rau, ghinion, tristete, lucruri pe care nu le poti schimba orice ai face?

Acum incerc sa imi explic singur si voua de ce se intampla si astfel de lucruri, eu fiind adeptul zicalei: "Orice sut in fund e un pas innainte".
De ce exista persoane rele in jurul tau... un lucru simplu... e in natura omului sa greseasca... si aceste greseli minore pentru uni pot deveni chiar drame pentru altii, care nu vor gandii lucrurile drept accidentale ci vor crede ca le-ai facut un rau voit... Oricum aceste lucruri te pregeatesc pentru etape mai grele ale vietii, pentu momente cand nu mai ai in jur pe nimeni, si trebuie sa contezi doar pe tine.
Totusi eu consider acest rau diferit de ghinion... Ghinionul poate venii sub diferite forme... Poti avea ghinion prin a pierde un joc, dar aceasta ar aduce doar dezamagire...si una superficiala de scurta durata. Totusi mai exista ghinionul care se mainfesta printr-o "pasa proasta", zile intregi in care ai impresia ca totul se naruie in jurul tau... Parca parintii nu te mai inteleg... ai probleme financiare... te-ai certat si cu iubitul/iubita...deja in aceste momente poti sa incepi sa "pici" intr-un gol ce a ramas in sufletul tau... cand ar fi destul de usor sa te ridici si sa vezi realitatea cum e... Probleme exista peste tot dar cu putin optimism si putin tarie de caracter sau o persoana care sa te sprijine te-ai ridica ... si relativ usor.
Totusi aceasta poate avea totusi si o etapa mai grea... in cazul in care nu ai putut sa iti revii... atunci ajungi trist... si lumea ta chiar se naruie... ajungi sa zambesti ...dar in spatele zambetului sa fie o provire mohorata... gata sa izbucneasca in ura, nervi sau deprimare... In aceste momente incepi sa iti dai seama de cine sunt cei din jurul tau... vei fi dezamagit de marea majoritate...ca te-au "parasit la greu" dar totusi vei incepe sa zambesti ca ai gastit cativa oameni adevarati in jurul tau... si simplu gand te va face sa iti revi... si impreuna cu cei care te sustin vei reusii sa faci ceva... si anume sa iti revii.. sa fi din nou tu. Acel Tu care stie sa rada ...sa zambeasca, sa se bucure de o raza de soare iarna sau de prima floare de primavare... cineva care apreciaza viata pe care o duce ... si devine o persoana fericita...
Totusi ideea era sa explic de ce chiar cred ca rau e defapt bine... tristetea duce la fericire... iar un gand rau poate duce la ceva bun... toate acestea le cred deoarece o drama traita acum iti este data pentru a te pergati pentru viata... sa te faca sa nu renunti la prima palma data de viata ... viata care de multe ori nu e corecta... Asa invata omul sa se adapteze la tot ce e rau pe lumea asta... e usor sa zici cuiva sa invete din greselile altora... dar mai tot timpu situatiile par identice dar defapt sunt foarte diferite... si acea intamplare prin care a trecut alta persoana e irelevanta pentru tine... trebuie sa pici si sa te ridici...sa mergi innainte... si cand vei mai ajunge in perioade proaste ...vei sti... asa e viata... am picat dar ma voi ridica... nimic nu e un capat de lume... si o boala...ar trebuii sa fie un motiv sa traiesti viata mai intens... orice problema se rezolva si asta e un adevar.... Nu zice nimeni ca este simplu dar daca sti ce cine sa alegi din jurul tau si chiar vrei asta vei reusii... si asta nu e valabil doar la a-ti revenii dintr-o prblema ci la tot... tot ce inseamana pe mine, pentru tine, pentru noi toti... VIATA...

Problemele de personalitate

Din ce am vazut eu in jurul meu tot mai multi sufera de o problema… un fel de complex de inferioritate, dar nu in simpla definite stintifica, aceasta problema adolescentina se manifesta in 2 feluri dar le voi exemplifica dupa o definire, simplista a acestei probleme.

Complexul de inferioritate este o manifestare a personalitatii umane care poate afecta negativ atat pe cel care sufera de acest complex, cat si pe cei din jur. Acesta apare in urma unor probleme, deficituri, inabilitati si cauzeaza un fel de ego-manie sau o auto-excludere sociala…

Sunt mai mult decat convins ca in fiecare dintre noi exista acest complex in diferite proportii, cunosc multe persoane ce sufera de acest complex, acesti in schimb se axeaza pe 2 feluri de reactie in urma sa… Ambele cazuri au impresii foarte proaste despre sine, se subapreciaza, subestimeaza, se auto-catalogheaza drept inadaptati si “isi plang de mila”.

Reactiile la aceasta problema se axeaza pe ideea auto-excluderii sau obeseiei de sine insasi.

Sa luam primul caz, auto-excluderea, acest gen de reactie este cel mai nociv pentru el insusi deoarece acestia incep sa se creada cei mai prosti, ce mai urati, poate cei mai slab pregatiti… in cazul competentelor scolare sau la locul de munca. Acesti oameni ajung sa se resemneze cu acest gand, sa ajunga la depresii, la excese de alcool sau tutun, poate chiar la consum de droguri. Solutia acestei probleme ar fi incercarea constanta de auto-apreciere sau in anumite cazuri schimbarea anturajului ce prin remarci jignitoare sau poate doar glume au ajuns sa cauzeze acest compelx. Uneori acest complex apare si din cauza lipsei de iubire din partea celor din jur. Isi doresc cu disperare sa fie iubiti si fac totul pentru a primi dragoste. Cei care sufera de acest complex sunt adesea ridicoli si prefera sa fie inconjurati de oameni inferiori lor care sunt dispusi sa-i asculte si sa-i admire. Nu se simt bine si chiar evita oamenii superiori lor, capabili sa le dea lectii sau sa-i contrazica

Cel de-al doilea caz este putin mai nociv pentru cei ce il inconjoara pe cel afectat, dar mai usoara asupra lui. In mod normal motivele sunt aceleasi dar acestia isi creaza mania de a dovedii ca ei sunt cei mai buni, cei mai competenti, etc… acestia sunt genul care nu pot inceta sa vorbeasca despre ei, genul care isi expune orice realizare cat mai sus doar pentru a vedea lumea ce a reusit. Actiunile lui sunt de obicei dominate de logoree, mitomanie, laudarosenie, simte nevoia de a vorbi tot timpul in termeni laudativi despre el si despre succesele lui. Se considera atotcunoscator, vorbeste mult, cu aer de superioritate, considera ca parerea lui nu poate fi contestata, dorind sa aiba mereu ultimul cuvant. Nu are rabdare sa asculte si parerea celorlalti care participa la discutie. Desi sunt obositori, unii ii asculta de nevoie, din slugarnicie sau din politete dar cu un zambet ironic in coltul gurii.

Aceste probleme sunt in general rezolvabile, dar este nevoie de cineva care s ail sustina pe cel afectat, dar tarie de character si voiinta si nu in ultimul rand de un ambient si anturaj placut.

Cineva Important... Cine este acel cineva?

Cineva este cu adevarat mandru de tine
Cineva se gandeste la tine
Cineva se nelinisteste pentru tine
Cineva iti duce lipsa
Cineva vrea sa iti vorbeasca
Cineva vrea sa fie impreuna cu tine
Cineva vrea ca tu sa nu mai fii tulburat
Cineva este multumit de suportul pe care tu i-l aduci
Cineva vrea sa te tina de mana
Cineva spera ca totul se va desfasura bine
Cineva vrea ca tu sa fii fericit (a)
Cineva vrea ca tu sa il/o gasesti
Cineva vrea sa sarbatoreasca succesul tau
Cineva vrea sa iti faca un cadou
Cineva te iubeste
Cineva admira puterea ta
Cineva se gandeste la tine si surade
Cineva vrea sa iti ofere umarul lui/ei de sprijin

Am tot auzit de ideea ca cineva e idealul pentru tine in orice domeniu... Am zis sa stau cateva clipe si sa ma gandesc sa aflu cine ar fi acel cineva pentru mine...

Pentru inceput... Acel cineva care e cu adevarat mandru de tine, In general acea persoana ar fi un parinte, un frate, o sora, sau chiar o cunoastinta... in cazul meu e un prieten.., care ma cunoaste si apreciaza cine sunt si ce fac... aceasta persoana este de obicei greu de gasit... e persoana care te apreciaza pentru cine esti TU, nu pentru ce conduci sau cati bani ai in cont...

Cineva-ul care se gandeste la tine, acest cineva poate fi oricine, de la parinti la prieteni, dar sa ne gandim la persoana care se gandeste ... dar nu sti ca face acest lucru, cineva care poate te simpatizeaza sau ar vrea sa te cunoasca... dar nu are taria sa vina si sa zica un simplu "Buna"... aceasta persoana este de obicei persoana care auzind ca esti intr-o perioada grea sau o pasa proasta incearca subtil sa te ajute... si de obicei te surprinde...

Cineva-ul care se nelinisteste pentru tine... e foarte diferit de cel care se gandeste doar... acesta este un prieten, cineva apropiat, care iti simte trairiile si stie ce sa faca sa te ajute, tot ce trebuie sa faci e sa il lasi...

Cineva iti duce lipsa, intotdeauna exista o persoana care te apreciaza mai mult decat ai crede... cineva care stie ca fara cuvintele tale de ghidare sau pur si simplu o conversatie banala, ziua sa ar fi ma intunecata.

Intotdeauna exista cineva care vrea sa iti vorbeasca... cineva poate chiar de sex opus care ar vrea sa vina si sa iti spuna parerea lui sincera despre tine...aceasta poate fi o dorinta, o dragoste, dar poate fi si o critica.. dar nu e motiv de ingrijorare... ca in majoritatea cazurilor critica poate fi folosita constructiv...

Ceilalti pot fi mai usor de gasit sau descoperit de fiecare persoana... usurinta depinde doar de consienta de realitate a celui ce se intreaba cine e acel cineva....

O singura persoana paote intra in toate categoriile... dar pot fi si 18 persoane diferite.... Ideea si baza acestei postari este simpla si relativ scurta....

De ce lasam oamenii acestia ne apreciati? Crezi ca ai putea sa te duci la cineva pe care l-ai regasit in aceste categori si sa ii zici "Multumesc", ati facut asta vreodata? eu recent am realizat un adevar crud.... IN RELATII TOT CE NU ESTE APRECIAT SE PIERDE....

Am pus aceste ganduri in scris in speranta ca si altii, alaturi de mine vor descoperii si aprecia oamenii de calitate ce va sau ne inconjoara...

Asta innainte de a fi prea tarziu, poate chiar de a pierde o persoana care ar putea sa faca fiecare zi macar un pic mai insorita...